De mai mult timp îmi doream să merg într-un loc cu temperaturi prietenoase când la noi e frig.

Inițial am vrut să merg în Malta, dar prețurile biletelor de avion au crescut mult (vreo 70%) după ce a apărut pe aventurescu.ro că e super ofertă pentru această țară.

Am ales așadar Cipru, cu zbor direct București-Larnaca. Rezervarea am facut-o doar în octombrie, cu plecarea în noiembrie. Biletele de avion mi s-au părut ieftine-476 de lei 2 bilete, dus-întors, prin Wizz.

Cazarea am căutat-o inițial pe booking.com, pentru că mi se pare cel mai prietenos site de acest gen. Am găsit hotel San Remo, cu note bune și preț ok, dar am căutat și prin trivago.ro același hotel, și până la urmă am făcut rezervarea prin otel.com, la 24 de euro/noapte/cameră (deci pentru 2) cu mic dejun inclus.

Am aterizat în Larnaca la ora 17, la 17,30 a venit autobuzul 425 care ne-a lăsat lângă hotel (îl rugasem pe domnul șofer să ne anunțe unde să coborâm), iar călătoria a costat 1,5 euro/persoană. Cu același autobuz ne-am și întors, l-am luat de pe faleză 🙂

Am ajuns seara pe la 18 la hotel, și era deja un grup de brașoveni care se plângea că nu a primit camere în hotelul rezervat, San Remo, ci la unul învecinat, numit Cactus, care era, în opinia lor, oribil. Nu prea am avut ce negocia, pentru că și nouă ni s-a zis că hotelul este supra-aglomerat, și ne oferă cazare fie la Cactus (despre care știam deja că e nasol de la concetățenii noştri) fie la Onisillos. Mi-am încercat norocul cu Onisillos, spre care ne-a condus cu mașina proprie omul de la recepție. Acest hotel a fost literalmente infect (slavă cerului că nu ne-am ales cu vreo boală) dar era foarte aproape de centru, faleză și plajă. Pe scurt-era deosebit de murdară baia, mobilier foarte vechi, furnici pe jos, lenjerie de pat pătată. Nu vă mai arăt poze ca să nu vi se facă rău 🙂 Am fost totuşi surprinsă că ni s-au schimbat prosoapele după 2 zile. Micul dejun era format din 2 felii de salam, una de cașcaval, un ou fiert și jumătate de roșie, jumătate de castravete. Puteai să-ți faci cafea instant și mai era un suc la carafă (adică o apă chioară galbenă și dulce). Mai primeam câte un fruct-o pară sau o mandarină. Bineînțeles, am avut același meniu in fiecare zi.

Trecând peste această neplăcere, că plecam dimineața și veneam seara târziu, vacanța în Cipru a fost minunată.

Temperaturile au fost excelente-26 de grade în aer și 23 de grade în apă. Timpul de plajă mi s-a părut potrivit a fi între 10 și 14, că de la ora 2 pm se stârnea un vânticel, și nu era de plajă, iar pe la 3 deja începea să se însereze. M-am prăjit de numa-numa, că am zis că soarele nu are putere la mijloc de noiembrie, și m-am bucurat de apa mării, care era călduță și curată, nu prea agitată, numai bună de scăldat. 🙂 Bineînțeles că nu erau nici urme de alge, dar nici de scoici, care lipseau cu desăvârșire și de pe plaja cu nisip foarte fin, ușor bătătorit. Șezlongul se închiria cu 2,5 euro, adică mai ieftin decât în România sau Bulgaria. Dacă voiai umbrelă (dar nu mi s-a părut că era cazul) se plătea pentru ea încă 2,5 euro. De asemenea, n-am văzut pescăruși, pe plajă erau porumbei (în afară de noi 2 :)) și vrăbiuțe.

24172300_1632170166847293_964545943_n

În Larnaca am vizitat castelul, cu 2,5 euro intrarea, un port cu ambarcațiuni mici-dar priveliștea tot e frumoasă, biserica sfântului Lazăr. În rest ne-am plimbat pe faleză-foarte cochetă și ea.

Am mai fost în Nicosia (denumită și Lefkosia), cu 7 euro dus-întors de persoană, autocarul se ia tot de pe faleză, și circulă regulat (cred că sunt 2 autobuze pe oră). Aici am fost pe celebra lor stradă Ledra- care e plină cu restaurante, cafenele și magazine-un fel de strada Republicii a Brașovului, dar care are și graniță (în adevăratul sens al cuvântului) spre partea turcă a Nicosiei (se trece doar cu actul de identitate, care se scanează și la ieșire, de către ciprioți, și la intrare, de către turci-și invers).  Ne-am plimbat un  pic pe acolo, am vizitat Buyuk Han și am mâncat 🙂 Diferența culturală și economică e șocantă, cum în 10 metri toate sunt schimbate- moneda (prețurile erau în lire turcești și euro), magazinele, curățenia, agitația. În rest în Nicosia, în afară de câteva muzee, nu prea ai ce vedea, fiind foarte multe blocuri.

Pe scurt, ce ar mai fi de menționat:

  • am mâncat măsline din copac
  • am mâncat smochine proaspete-erau 2 euro kilogramul-nu înțeleg de ce nu găsim și la noi
  • nu prea au apă minerală carbogazoasă-doar Perrier (!)
  • toată lumea știe engleză
  • sunt foarte mulți români care lucrează aici
  • în Nicosia am trecut pe lângă 2 magazine cu specific românesc-mezeluri, pateuri, pufuleți, etc
  • mulți turiști (chiar și în noiembrie-nu vreau să mă gândesc cum e în plin sezon) -mai ales ruși și englezi
  • mulți magrebieni și indieni
  • extrem de multe pisici, dar sunt cuminți 🙂
  • toaletele publice sunt curate, dotate cu tot ce le trebuie și gratuite
  • prețuri decente-n-am dat mai mult de 30 de euro pe o masă în 2
  • am avut 450 de euro de cheltuială, dar ne-am întors cu 100 de euro acasă

În 5 zile, cât am petrecut pe insula Afroditei, ne-am bucurat de soare, aer, palmieri, mâncăruri și vinuri bune. Următoarele articole vor fi despre restaurantele încercate aici 🙂

 

 

Advertisements